Legenda lavandei

Numele lavandei

Lavanda sau levănţica era, în vechea Romă, floarea Afroditei (în ipostaza ei de ocrotitoare a soţilor), dar era şi floarea Vestei, zeiţa fecioară a căminului.

O arată obiceiul Vestalelor, preotesele-i fecioare, de a purta, la sărbătorile zeiţei, cununi împletite din crenguţe de lavandă. Un obicei care a făcut din ea, până astăzi, o iarbă a... căminului şi a fidelităţii.

În ţările Mediteranei, de pildă, trusoul miresei şi patul mirilor se presară cu crenguţe de lavandă şi, tot cu lavandă se împodobesc mesele la nunţi, ca să nu mai vorbim de buchetul miresei, de săculeţii parfumaţi şi de bucheţelele nuntaşilor, toate... din lavandă.

Dar, numele lavandei vine nu de la cămin, nuntă sau mireasă, ci... de la un bun obicei al romanilor de a-şi înmiresma cu ea apa de baie (în terme şi acasă) şi apa de limpezit rufele, mai ales, lenjeria. Nu fără rost. Știau că lavanda dezinfectează şi cicatrizează răni, calmează dureri, dă putere şi energie şi face ca toate în trup să meargă bine.

Mai precis, lavandă vine din italiana medievală, la lavanda, care înseamnă... spălarea sau spălatul şi care, la rându-i, vine din verbul latinesc lavo, lavare, a (se) spăla.

Levănțica

De secole oamenii adoră lavanda și parfumul ei meridional are o aromă magică, care ne transpune intr-o stare de beatitudine și de relaxare. Când aud de lavandă oamenii se gândesc în primul rând la parfum, dar și la culoarea mov atât de liniștitoare. 

Ce este mai sublim decât un câmp de lavandă din Franța, țara unde cultivarea lavandei este o artă și o preocupare pentru sute de agricultori? În câmpurile de lavandă aleargă copilele cu rochițe albe în căutarea viselor, iar noi oamenii mari învățăm să visăm din nou. În câmpurile de lavandă cerul este mai albastru și movul ireal este căpetenia celor ce se bucură de viață, a celor ce au descoperit Raiul pe pământ.

Fericiți cei săraci cu duhul - și în câmpurile de lavandă această fericire este prinsă in pieptul unui copil, care descoperă că totul este real și că viața este un vis frumos, numai dacă guști din binecuvântarea trimisă de Dumnezeu. Când vad câmpurile de lavandă, acestea mă duc cu gândul la sublim, la bucuria de a trăi și la seducătoarele flori mov, care ne dau speranță, bucurie și minune.

În perioada modernă, regiunea franceză Provence a devenit noul centru al producţiei mondiale de levănţică. Drumul lavandei, aşa cum i se spune, ar putea fi considerat, pe drept cuvânt, urmaşul modern al Drumului mătăsii. Câmpurile nesfârşite de lavandă din Provence amintesc de numeroasele legende legate de aceasta.

Legende despre levănțică

Una dintre legendele creştine despre lavandă susţine că aceasta ar fi fost luată de către Adam şi Eva din Rai, fiindu-le dată de către Dumnezeu, pentru a le uşura viaţa pe Pământ, iar o alta aminteşte de faptul că Fecioara Maria îi usca hainele Domnului pe tufele de lavandă. Creştinii consideră, astfel, levănţica, drept o protecţie împotriva răului şi deseori o agaţă pe perete, în formă de cruce.

O altă legendă ne spune că Lavandula, o zână de o frumuseţe deosebită, blondă şi cu ochi albaştri, se născuse printre lavandele sălbatice de munte din Lure, în Alpii francezi din sud. Într-o zi, răsfoind caietul ei plin de peisaje, se opri la pagina cu Provence şi impresionată de terenurile sărace, necultivate, începu să plângă. Lacrimi fierbinţi, de culoarea lavandei, au pătat pagina. În zadar a încercat zâna să-şi şteargă lacrimile de la ochi şi pe cele de pe hârtie, căci acestea s-au răspândit peste toate peisajele din Provence.

Într-un moment de disperare, zâna a desenat atunci un cer albastru peste întregul peisaj, în încercarea de a acoperi petele. Din ziua aceea, regiunea Provence a devenit tărâmul lavandei, iar tinerele fete blonde poartă în ochi culoarea minunatei plante.

Sursa