Florile de cires, legenda si simbol

Insa, in cultura japoneza, floarea de cires a primit o simbolistica aparte, mult mai profunda si mai filosofica. Japonezii au observat atent ciclicitatea ciresului facand o analogie interesanta intre natura arborelui si natura umana, florile de cires fiind asemuite cu implinirile sufletesti, atingerea idealurilor si dezvoltarea personala pe de o parte si pe de alta parte, in stadiul de ofilire, reprezinta viata finita si efemera a omului.

Florile de cires in cultura japoneza, simbolizeaza norii care nu definesc altceva decat metafora efemeritatii vietii. Mugurii florilor de cires reprezinta nasterea omului, inflorirea releva tineretea si maturitatea iar ofilirea si scuturarea florilor este privita ca fiind sora geamana a batranetii si mortii omului ... Frumusetea unica, uimitoare si plina de culoare ne incanta privirile si sufletul, ne desfata emotiile, trairile ... insa niciodata nu trebuie sa uitam ca intr-o bunza zi ... ofilirea ne va brazda chipul iar moartea devine inevitabila ... Se spune ca singura intalnire la care omul nu poate intarzia este propria sa moarte ...

Sakura - floarea de cires

Pentru japonezi, florile de cires inglobeaza semnificatii foarte diverse, asa cum ati vazut mai sus. Ele sunt simboluri ale efemeritatii si trecerii rapide a vietii, ale vietii razboinicilor, dedicate pana la sacrificiu unei cauze; sunt asociate vizual ori poetic cu norii si zapada, dar reprezinta si un semn al norocului, ori o emblema a dragostei si afectiunii.

Odata cu echinoxul de primavara si marirea imperceptibila dar fatidica a zilelor, frigul iernii isi pierde vigoarea iar razele soarelui mangaie pomii, indemnandu-i sa-si dea la iveala gingasele, imaculatele flori. Dupa o vreme, ca o incoronare a primaverii, florile de cires explodeaza in nuante stralucitoare de roz si alb-roziu. In aceasta perioada, Japonia devine "tara florilor de cires". Emblema si obiect de mandrie nationala in Japonia, florile de cires, numite "sakura" (in limbajul kanji japonez) sau "hiragama" (in limba japoneza), sunt slavite si onorate ca reprezentari ale primaverii si frumusetii.

Unul din motivele pentru care "sakura" sunt atat de apreciate consta in scurta perioada de timp in care florile rezista in crengile ciresului.

Petalele florilor de cires se desprind de caliciu la numai doua-trei zile de la aparitie, iar aceasta existenta scurta dar magnifica a fost reprezentativa pentru spiritul si credinta razboinicilor samurai si a dorintei lor de a se sacrifica pentru o cauza nobila. Luptatorii japonezi isi comparau cele cateva ore de glorie dintr-o batalie cu viata scurta a florilor de sakura. Traiul samurailor, dedicati trup si suflet stapanilor lor, era asemanata cu frumusetea de scurta durata a florilor de cires. Atat de stransa a fost aceasta asociere, incat se spune ca un samurai din perioada Kamakura, care isi conducea trupele catre campul de lupta, era in stare sa isi opreasca marsul in cazul in care avea de trecut printr-o zona acoperita cu ciresi infloriti; patrunderea intr-o astfel de regiune echivala cu o profanare a florilor de cires. Poate ca, din aceasta cauza, multe din stravechile castele japoneze sunt inconjurate de intinse plantatii de ciresi.

In anul 1930 se infiinteaza Sakurakai, sau Societatea Florilor de Cires, de catre tinerii reprezentanti ai Armatei Imperiale Japoneze, aceasta mica societate fiind una secreta. Florile de cires incep sa aiba o mare insemnatate in domeniul militar, simbolistica acestora devenind importanta in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, nationalismul fiind intretinut in randul populatiei prin intermediul minunatelor flori si a simbolisticii acestora. Atunci cand porneau in misiuni de-a dreptul periculoase, pilotii isi vopseau avioanele cu minunatele flori de cires, florile care cadeau simbolizand in acest fel soldatii pieriti in misiune si sacrificiul tinerilor pentru intregul popor. Pentru a aduce un omagiu celor care au pierit in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, la incheierea conflictului armat au fost plantati mai multi ciresi. In timpul expansiunii colonialiste japoneze, pe teritoriile noi ocupate erau plantati pomi de cires , semnificand noi spatii intrate sub stapanirea Japoniei.

O alta conexiune interesanta intre sakura si viata japoneza poate fi observata cu ocazia nuntilor, cand se prepara un ceai special din flori de cires conservate in sare, obicei avand menirea de a asigura fericirea viitorului cuplu.

Cultul florilor de cires din Japonia este legat de muntele Yoshino si de Ko-no-hana-sakuya-hime, printesa florilor de cires. Potrivit mitologiei japoneze, aceasta printesa, fiica a zeului muntelui, Ohoyamatsumi, si-a intalnit viitorul sot, zeul Ninigi, pe tarmul marii, prilej cu care cei doi s-au indragostit unul de celalalt. Initial, Ohoyamatsumi nu a fost de acord sa-i acorde lui Ninigi mana lui Ko-no-hana-sakuya-hime, propunandu-i, in schimb, sa se casatoreasca cu o alta fiica a lui, pe nume Iwa-Naga. In cele din urma, cei doi indragostiti s-au casatorit, dar din cauza ca Iwa-Naga, zeita stancii / pietrelor, fusese refuzata de catre divinul petitor, vietile oamenilor au devenit scurte si gingase asemeni florilor de cires, in loc sa fie lungi si rezistente precum pietrele.

Sursa